Pedeapsa cu moartea

Vreau sa se introduca pedeapsa cu moartea in Romania incepand cu vinovatul din cazul acesta.

Este pentru prima data cand inteleg aceasta pedeapsa si o doresc. O sa explic care este rationamentul meu.

Este scandalos faptul ca dupa 7 luni intr-un caz de crima evident, vinovatul primeste inchisoare pe viata cu sentinta nedefinitiva. Asta dupa ce se dovedeste ca este vinovat de 3 crime, 7 violuri si 5 jafuri. Poate ca exista o sansa la 100.000.000 ca acest om sa inteleaga gravitatea faptelor sale in acesti ani de inchisoare, sa se schimbe si sa ofere lumii ceva care sa justifice faptul ca a fost lasat sa traiasca. Cred ca sansa este mult mai mica decat am zis. Si totusi chiar daca s-ar intampla asa tot nu cred ca merita. De ce?

S-o luam de la capat. Acest om nu era deja in inchisoare pe viata in momentul in care se plimba liber prin aeroport alegandu-si urmatoarea victima, pentru ca statul roman nu are suficienti bani (sau alocate suficiente fonduri) sa faca testele ADN in caz de viol si crima. Deci acesta era suspect in cateva cazuri si el umbla liber pentru ca politia nu avea bani sa-i dovedeasca vinovatia. Nu era nici macar sub urmarire sa nu continue sa faca ce se stia ca face. Imaginati-va ca acesta poate fi cazul altor criminali si violatori care se plimba liberi prin Bucuresti sau prin tara si care in orice moment isi pot alege urmatoarea victima. Aceasta poate fi oricare dintre noi, dintre rudele noastre, dintre prietenii nostrii, etc.

Ganditi-va!

Si asta pentru ca nu sunt bani sa se dovedeasca clar vinovatia.

Care este prioritatea banilor statului?

Daca din banii cu care contribuim toti nu se asigura macar o siguranta elementara sa traim in aceasta tara, care alta ar fi prioritatea? De ce sa-i investim in turism daca ii omaram pe turisti cand vin? De ce in educatie daca ii omaram pe tineri in scoala? si tot asa ...

Nu cred ca exista o mai mare prioritate decat siguranta vietii pe strazi. Si nu poate exista explicatia ca lasam liberi criminalii pentru ca nu avem bani sa le dovedim vinovatia. Nu poate exista! Este absurd.

In schimb avem bani sa ne judecam in cazuri evidente ani de zile cu sentinte nedefinitive. Si avem bani sa le platim inchisoarea pe viata. Avem bani sa le dam 3 mese pe zi si cazare pe viata. Asta in conditiile in care in Romania este atata saracie ca multi oameni cinstiti care muncesc nu au ce manca in fiecare zi.

Multi copii nu au unde  sa stea si conditii minime de subzistenta. De ce sa traiasca si sa foloaseasca toate aceste resurse? Din acesta cauza consider ca pedeapsa cu moartea este o solutie pertinenta in acest caz si in altele asemanatoare. Cel putin pana cand avem suficienti bani pentru toata lista de prioritati inainte de a re-educa criminalii si violatorii in serie si a le da o sansa unora care nu mai merita demult niciuna.

Vreau sa fac un studiu despre inchisorile din Romania si multumesc anticipat pentru orice ajutor in acest sens.Ce cheltuieli inseamna pentru noi inchisoarea pe viata a unui detinut. Cati ani traieste, cat se cheltuieste pentru el in tot acest timp. Cati bani se economisesc daca acest gen de criminali primesc pedeapsa cu moartea.

Apoi as vrea sa fac un studiu asupra prioritatii cauzelor in care acesti bani economisiti  fiind investiti pot sa reduca semnificativ numarul de cazuri de acest gen.

De exemplu am citit ca acest Vlad Nicolae nu a fost la scoala niciodata. Are 26 de ani si nu a fost nici o zi la scoala. Este foarte important sa intelegem ca omul acesta nu a devenit ce este acum peste noapte si ca nu s-a nascut un monstru. El a devenit printr-un context de imprejurari, abuzuri, discriminare si saracie ce este acum. Este foarte important sa intelegem ca avem o societate care permite si chiar creaza acest tip de oameni. Si ca daca nu ne implicam activ in educarea si salvarea copiilor din aceste medii suntem complici la dezvoltarea si crearea de monstri care ne pun in pericol viata si siguranta.

O organizatie care se ocupa activ de copiii defavorizati din aceste medii este  Policy Center . La acest nivel se poate face foarte mult pentru ca acesti copii sa nu devina viitori criminali si viiolatori si interlopi. Banii economisiti prin pedeapsa cu moartea pot fi donati acestor organizatii in care un copil defavorizat va putea merge la scoala, avea o educatie, cazare si masa si o perspectiva frumoasa si sanatoasa asupra vietii fata de alternativa mediului in care s-a nascut.

Data viitoare cand vedem un copil cersind, sau stand in intersesctii sa spele parbrize, sau traind pe strada, sa ne gandim ca depinde de noi sa-i oferim o alta viata si sa-l scoatem din acea lume oribila in care creste si care il va transforma intr-un pericol.
Acesti copii nu au o alternativa atat de usoara pe cat ne simtim comod sa-i acuzam. Iar atunci cand promovam rasismul si discriminarea si inchidem ochii la ce se intampla pe strazi suntem complici la formarea acestor criminali si indirect apoi la crimele pe care le fac.

Yurika Masuno este pentru mine un semnal ca trebuie sa actionam cu totii de acum si de aici ca sa schimbam tara in care traim. Nu stiu exact cum, dar daca incepem sa ne gandim vom gasi solutii.
Pentru inceput vreau sa initiez o cauza si o organizatie care sa propuna introducerea pedepsei cu moartea.

La aeroport

Astazi m-am intors de la o expozitie de la Milano (Salone del Mobile). Si printr-un concurs de imprejurari, pentru ca nu putea nimeni sa ne ia de la aeoroport, am aplicat metoda de a ajunge in oras pe care o folosesc de foarte multi ani cand sunt in situatia asta: sunam la o companie de taxi din Bucuresti (pe care o cunoastem si o folosim frecvent ) si ma duc acolo unde taxiul comandat poate sa intre in incinta aeroportului sa ma ia. De multe ori m-am dus la plecari, sau nu mai tin minte.
Adevarul este ca in ultimul timp m-a luat mereu cineva din familie si deja uitasem cum se procedeaza.

Acum d-na de la dispecerat a folosit o expresie pe care nu am inteles-o. A spus asa: Va veni indicativul x trebuie sa mergeti afara sa-l confirmati. Am crezut ca acest lucru inseamna ca masina era deja afara. Am asteptat un timp in care diverse alte indicative veneau si ridicau clienti care aveau un bon in mana. Nu intelegeam nimic asa ca am sunat din nou si din multe explicatii am inteles ca in aeroport exista un punct in care se face comanda la taxi ( ce firma vrei tu!) si se confirma si apoi indicativul respectiv vine in fata si te ia. Mi s-a parut ceva extraordinar, aproape fantastic asa ca nu m-am putut abtine sa-l intreb pe taximestrist cum de s-a realizat ceva atat de grozav ( si elementar) in aeroportul din Otopeni si de cand este de noi habar nu aveam. Ne-a spus ca de o luna se procedeaza asa si s-a reusit spargerea mafiei si o organizare libera si corecta a comenzilor de taxi de cand cu crima aceea cu japoneza. "Ce crima?", am intrebat. Si taximetristul s-a facut ca nu ma aude. Am intrebat din nou:"despre ce crima e vorba ca nu stim" si taximetristul s-a facut din nou ca nu aude asa ca nu am mai insistat.

Acasa am verificat despre ce era vorba si am fost ingrozita de ce am aflat. Nu ma uit la stiri si nici la televizor prea mult si stirea asta n-a ajuns nicidecum la urechile mele. Am citit vreo 10 ore toata ziua tot ce am gasit si s-a scris despre acest subiect national si international.

Imi pare nespus de rau pentru Yurika si familia si prietenii ei. E cumplit ce s-a intamplat.

Mi s-ar fi putut intampla si mie. Am calatorit mult si inca o fac si am fost ajutata de multe ori de straini binevoitori carora le-am cerut ajutorul atunci cand nu era o structura organizata care sa-mi vina in intampinare. In tara si strainatate. Cine calatoreste mult stie despre ce vorbesc. Te obisnuiesti cu un sistem si apoi cand ai un prim impact cu altul e foarte dezorientant si daca esti si speriat si e noapte e normal sa te deschizi la o oferta care pare calda si bine intentionata sa te ajute. Depinde foarte mult de context si mai ales de starea ta emotionala de a infrunta necunoscutul. Sa existe asemenea sacali in aeroport e de nepermis. Si sunt de la revolutie incoace. Si in gara si peste tot. Cand se mai face ceva si se mai amelioreaza cand revin cu forte proaspete si organizati in structuri oficiale.

De cand ma stiu ma deranjeaza foarte multe lucruri in tara in care m-am nascut. Este adevarat ca nu o alegi. Am intentionat de foarte multe ori sa plec definitiv din tara. Dar in acelasi timp ma deranjeaza s-o fac. Si chiar daca pleci nu rezolvi mare lucru. Ti-e dor si idealizezi, te intorci si te umpli de durere si rusine. Emigrarea e ca si cum iti ingropi capul in nisip. E foarte dureros sa-ti fie rusine cu tara ta si sa te doara zilnic cand o vezi cat de canceraoasa e. Trec prin diverse faze ca sa rezist: ba ignoranta, ba negare, ba indiferenta. Cand incerc sa ma lupt, totul pare in zadar si energie irosita.

Acum in noaptea asta mi-am dat seama, ceeace constientizez de fapt de mult, ca tot ce se intampla rau in jurul nostru e din vina noastra. A fiecaruia care traieste aici. Noi romanii (in principal) suntem vinovati de starea grava de boala in care este acesta tara cu toate organizatiile ei.

 Si suntem, in acest caz de crima, complici la crima organizata si cu premeditare. Si avem mainile manjite cu toate ororile care se intampla in acesta tara.
Am inceput acest blog din cauza a ce i s-a intamplat tinerei japoneze Yurika Masuno, pentru ca ea a fost picatura care m-a determinat sa ies definitiv din starea pasiva si sa-mi propun ca indiferent cat va lua sa lupt pentru a face Romania o tara mai buna pentru noi, pentru copiii nostri si pentru cei ce aleg sa ne viziteze.